1850 METRI
DEASUPRA NIVELULUI MĂRII
DEASUPRA NIVELULUI MĂRII
DOUĂ SEZOANE
În fiecare an, când vremea se răceşte în Valea Ziller din Austria şi prima zăpadă acoperă vârfurile zimţate ale Alpilor, Gerald şi fiul său Hans-Jörg îşi pregătesc cabana pentru iarnă pe Stackerlalm. Apoi îşi duc turmele înapoi în vale de la Alm aflat la 1850 m şi le lasă în grajd. Dar, imediat ce zăpada se topeşte din nou, se întorc înapoi. Aşa stau lucrurile, spune Gerald Hotter, este ceea ce facem în fiecare an.
PUTEŢI DUCE VITELE LA VALE LA ÎNCEPUTUL LUNII OCTOMBRIE ŞI NOI RĂMÂNEM AICI TOATĂ IARNA. APOI IMEDIAT CE SE TOPEŞTE ZĂPADA, URCĂM DIN NOU. ESTE CEEA CE FACEM ÎN FIECARE AN.
MODUL TRADIŢIONAL
Familia deţine de secole păşunile şi cabana. Tradiţia este ca atunci când se pregăteşte nutreţul în timpul verii, familia Hotter se află pe Alm cu vitele sale. Laptele produs aici este cel mai hrănitor din tot anul, spune Gerald. Are cele mai multe ingrediente şi cea mai multă grăsime, deoarece vacile mănâncă numai iarbă bună. Iar păşunile de 120 de hectare au suficientă iarbă bună pentru cele treisprezece vaci de lapte şi nouă viţei ai familiei Hotter.
MULGEM LA 5 DIMINEAŢA, LĂSĂM VACILE SĂ PASCĂ, CURĂŢĂM GRAJDUL ŞI TRIMITEM LAPTELE JOS CU FUNICULARUL. DUPĂ-AMIAZA VACILE SE ÎNTORC LA CABANĂ ŞI LE MULGEM DIN NOU. ACESTEA RĂMÂN ÎN GRAJD PESTE NOAPTE, IAR ZIUA URMĂTOARE O LUĂM DE LA CAPĂT.
UTILAJE UTILE
Viaţa era de obicei grea pe Alm. Nu existau poteci sau drumuri, iar oamenii făceau toată treaba, aşa cum îşi aminteşte Hans-Jörg că spunea bunicul său. Bălegarul era luat în coşuri, păşunile erau cosite cu coasa, iar fânul era legat în baloturi pe care oamenii le cărau pe cap până la grajd. Astăzi se face curăţenie cu un utilaj şi se duce fânul tot cu un utilaj. Aceasta a uşurat mult viaţa.
PE VREMURI NU ERA NICIUN DRUM, NIMIC. SE CĂRA TOTUL ÎN CÂRCĂ I SE MERGEA PE JOS. ERA O MUNCĂ FIZICĂ FOARTE GREA.
DRUMUL SCHIMBĂ TOTUL
Drumul până la Alm a fost construit în urmă cu doisprezece ani şi a transformat agricultura la fel de mult ca utilajele. Înainte, totul trebuia urcat cu un funicular primitiv, iar vitele erau mânate pe jos pe o potecă dificilă. Acum totul este mult mai accesibil. Dacă un animal are un accident şi îşi rupe un picior, spune Hans-Jörg, îl poţi duce în vale oricând. Nu trebuie să îl sacrifici la faţa locului în lipsa unei alternative mai bune.
Tehnologia de astăzi este foarte, foarte avansată. Acesta este un avantaj imens şi ne ajută să facem agricultură mult mai bine pe Alm.
SLĂNINĂ PENTRU DRUMEŢII OBOSIŢI
În prezent, singurii oameni care urcă pe jos din vale sunt drumeţii. Le ia aproximativ două ore şi jumătate. La Stackerlalm, se bucură de o pauză la un platou cu slănină de casă, brânză, pâine cu unt, servit de gazda lor din Alpi, Gerald. Familia Hotter creşte patru porci în fiecare an pentru slănină şi carne de porc, iar soţia lui Gerald face chiar ea Zirbenschnaps, o specialitate locală răşinoasă. Gerald spune că tot mai mulţi oameni redescoperă produsele naturale autentice şi vizitează Almul doar din acest motiv.
Aici este casa noastră. Ne iubim valea.
CÂT DE SUS POATE
Familia se bucură să trăiască în armonie cu natura. Hans-Jörg găseşte oraşele interesante, dar spune că nu şi-ar putea imagina să trăiască în unul. Spune că atunci când îşi bea cafeaua de dimineaţă, are nevoie de munţi şi de priveliştile pe care le are aici. În dimineţile de noiembrie, când natura „moare”, el merge adesea cât mai sus şi poate privi peisajul prin binoclu. Aşa se relaxează Hans-Jörg.
Este bine când totul merge ca uns. Fără accidente, fără căderi la vite ... asta este întotdeauna foarte important.
PRIMĂVARA REVINE
În curând va fi timpul să coborâm înapoi în vale. Gerald spune că eşti bucuros să cobori când vine toamna. Dar când va veni primăvara, familia Hotter se va întoarce la păşunile sale. Când zăpada se retrage încet în mai, îşi vor mâna vitele înapoi pe drum în sus. Mai întâi spre Aste, păşunea lor alpină la 1400 m, apoi până la 1850 de metri deasupra nivelului mării, înapoi acasă la Stackerlalm.
